Sacrificarea iepurilor de casa

Intrucat m-am angajat in tratarea subiectului de la A la Z , mai devreme sau mai tarziu trebuia sa atac si acest capitol.

Pentru cine n-a aflat inca, iepurele de casa si omul sunt oarecum rude. Ambele specii fac parte din clasa mamiferelor ( adica sunt animale vertebrate cu sange cald care nasc pui vii si ii hranesc cu lapte).

De-a lungul existentei lor, oamenii au utilizat cele doua surse principale oferite de natura :

  • hrana vegetala
  • si hrana animala.

Hrana animala (carnea si toate subprodusele ei) a provenit mereu din doua ocupatii :

  • vanatoarea
  • cresterea animalelor domesticite

Domesticirea iepurelui, efectuata de inaintasii nostrii acum 6.000 de ani, a avut drept principal scop obtinerea unei specii docile care sa creasca repede, ieftin si sa ne ofere produse utile .

In prezent peste 100 de rase de iepuri domestici ne furnizeaza, cu sau fara voia lor :

  • carne
  • piei si blanuri
  • lana
  • par
  • produse medicale
  • produse cosmetice
  • clei de oase
  • si altele

SACRIFICAREA IEPURILOR IN GOSPODARII

In functie de locul si sistemul de cresterea iepurilor, acestia vor fi sacrificati in curtea gospodariei sau in abatoarele din apropierea microfermelor cunicule.

In cazul urmarim exclusiv obtinerea de carne, aceasta activitate poate fi efectuata in oricare perioada a anului.

Daca , pe langa carne , suntem interesati si de blanurile obtinute , atunci vom efectua aceasta activitate in sezonul in care naparlirea iepurilor s-a finalizat (vara sau iarna).

In cadrul sistemelor de tip familial (de crestere extensiva si semiintensiva) sacrificarea iepurilor este relativ simpla si nu ridica probleme deosebite.

Nu va fi efectuata sacrificarea urmatoarelor categorii de iepuri :

  • tineretul care nu a implinit minim 3 luni
  • femelele gestante si cele aflate in lactatie
  • animalele bolnave sau suspectate a fi bolnave
  • exemplarele care prezinta rani, stare febrila, aspect exterior casectic (slabe)

Crescatorul amator de iepuri va efectua aceasta activitate in curtea personala, fie singur, fie ajutat de un membru al familiei, vecin, etc.

Inaintea inceperii sacrificarii, vom pregati din timp urmatoarele ustensile necesare pentru sacrificarea iepurilor:

  • un cutit cu lama lunga de minim 20 cm si foarte bine ascutita (pentru o operatiune rapida)
  • un cutit cu lama lunga de 10-15 cm ( pentru jupuirea blanii)
  • un lighean plin cu apa (pentru depozitarea temporara a carcasei transate)
  • o farfurie adanca pentru a depozita separat organele interne ale animalului (ficat ,plamani,etc)
  • o galeata pentru depozitarea temporara a subproduselor ( sange, cap, labute, etc)
  • un suport metalic pentru atarnarea si jupuirea iepurelui (de catre o singura persoana)
  • o sursa de apa curenta pentru spalarea carcasei de par sau alte impuritati

Etapele sacrificarii iepurilor de casa in gospodariile de tip familial sunt :

  • Transportul animalului de la cusca la locul de sacrificare
  • Imobilizarea
  • Asomarea (inducerea inconstientei)
  • Sacrificarea propriu-zisa
  • Jupuirea
  • Eviscerarea
  • Igienizarea carcasei
  • Transarea
  • Depozitarea temporara a produselor si subproduselor obtinute

cum-se-transporta-iepurii1. Transportul iepurilor de la cusca la locul de sacrificare

Intrucat iepurii sunt animale inteligente si au un miros ,vaz si auz foarte dezoltate este recomandabil ca intre aplasamentul custilor si locul unde vom efectua sacrificarea sa existe o distanta de minim 20 de metrii.

Animalul ales pentru consum va fi scos din cusca si trasportat in asa fel incat sa se evite la maxim stresarea sau agitarea sa in mod inutil.

Chiar si asa, iepurele va fi oricum stresat intrucat simpla lui scoatere din cusca reprezinta de fiecare data un eveniment deosebit. Cu ocazia sacrificarilor efectuate, am observat cu atentie comportamentul animalelor. De cele mai multe ori, par sa intuiasca exact motivul scoaterii din adapost.

carlig-suport-de-agatat-iepurii2. Imobilizarea iepurilor

Imobilizarea reprezinta aplicarea unui procedeu de limitare a miscarilor animalului in scopul usurarii operatiunii de asomare sau de sacrificare.

Imobilizarea poate fi obtinuta prin fixarea picioarelor din spate a iepurelui in suportul metalic de agatare (daca efectuam sacrificarea de unul singur) .

Daca sacrificarea este efectuata de 2 persoane , una va tine iepurele iar cealalta va desfasura restul activitatilor.

3. Asomarea iepurilor (inducerea inconstientei)

asomare = orice procedeu care, atunci cand este aplicat unui animal, induce o starede inconstienta. Aceasta stare trebuie sa dureze pana la survenirea mortii, fiind deci un mijloc de evitare a suferintele inutile.

asomarea-iepurilor-inaintea-sacrificariiExista mai multe procedee de asomare a iepurilor

( descrise sumar in cartile de specialitate ) :

– lovirea puternica cu un obiect contondent la baza osului occipital (la ceafa)
– tensionarea corpului (smucirea brusca a capului si trupului in directii opuse) NU RECOMAND
– rasucirea capului la 360 de grade (rezultand fracturarea instantanee a coloanei vertebrale si sectionarea maduvei spinarii in zona cervicala)
– electrocutarea ( nerecomandata in conditii de gospodarie)

Atentie !!!

Nestapanirea corespunzatoare a tehnicilor de asomare descrise mai sus poate provoca animalelor dureri intense (manifestate prin tipete pe care nu le veti uita prea usor).

Nu sfatuiesc pe nimeni sa implementeze practici primitive in crescatoria sa.

Opinia mea ferma este ca o sectionare rapida a gatului iepurelui valoreaza cat toate metodele de mai sus adunate la un loc.

4. Sacrificarea propriu-zisa

Prin sacrificare intelegem cauzarea mortii animalului (dupa imobilizare si asomare) prin sangerare.

Aceasta operatiune se executa in conditii optime folosind un cutit lung de minim 20 de cm si foarte bine ascutit. In acest mod animalul va fi decapitat repede (dureaza 1-2 secunde).

Sectionarea totala a gatului se realizeaza printr-o singura miscare rapida, folosind toata lungimea lamei si apasand pe masura ce taietura se adanceste. Dureaza mai putin de o secunda.

Pe plan longitudinal sectiunea incepe obligatoriu cu coloana vertebrala (paralizand in totalitate iepurele), continua cu arterele carotide (provocand o sangerare abundenta) si se finalizeaza cu laringelele si traheea. Imediat dupa decapitare, gatul animalului va fi dirijat spre galeata aflata la indemana (pentru recoltarea in intregime a jetului sangvin).

5. Jupuirea iepurilor

Dupa aproximativ un minut de la sacrificare se poate trece la operatiunea de jupuire. Aceasta operativitate se explica prin aceea ca jupuirea se face mult mai usor “la cald” si devine tot mai dificila pe masura ce corpul incepe sa se raceasca.

De asemenea, cu cat iepurele este mai in varsta, cu atat efectuarea jupuirii va fi mai dificila (pielea avand o aderenta mai puternica la trup).

In general, blana iepurelui agatat pe suport se jupoaie dinspre membrele posterioare spre gat , in acelasi fel in care scoatem de pe mana o manusa intorcand-o pe dos.

suspendarea-agatarea-iepurilor-pentru-jupuirepregatirea-iepurilor-pentru-jupuirecum-se-jupoaie-un-iepure

Eu obisnuiesc sa jupoi iepurii dinspre gat spre picioarele din spate, dintr-o singura miscare, dar in acest caz este necesara totdeauna o a doua persoana care sa ajute.

Ambele variante dau rezultate.

6. Eviscerarea iepurilor

Dupa jupuire, abdomenul iepurelui va fi sectionat median , dinspre membrele posterioare spre torace, folosind cutitul de 10 cm. Indepartarea intestinelor se face foarte usor. Dupa scoatere,vor fi depozitate in galeata si , ulterior – dupa prelucrarea termica – vor putea constitui hrana cainilor din gospodarie.

Rinichii , ficatul ,plamanii si inima vor fi spalate , taiate in 2 si asezate intr-o farfurie.

In mod obligatoriu de pe ficat va fi indepartata vezica biliara (colecistul) intrucat contine un lichid foarte amar numit bila ( o veti recunoaste imediat dupa culoarea verde).

Important :

Cu ocazia eviscerarii trebuie sa analizam cu atentie organele interne ale iepurelui pentru a depista eventualele afectiuni gastrointestinale ce ar putea sa faca carnea improprie consumului (  de exemplu : intestine inchise la culoare si umflate cu gaze, ficat infestat cu coccidii de culoare alba, diverse infectii sau rani interne, etc).

In cazul in care suspectam existenta vreunei boli, e mai bine sa renuntam imediat la folosirea produselor pentru consum si sa incineram toate produsele si subprodusele provinite de la animalul in cauza.

7. Igienizarea carcasei

Dupa eviscerare , iepurelui i se vor sectiona picioarele (de la articulatia genunchiului ), iar carcasa obtinuta va fi spalata bine sub jet de apa timp de 1-2 minute pentru a indeparta orice fir de par, cheaghuri de sange sau alte impuritati.

Carcasa va fi analizata cu atentie pe exterior si interior pentru a depista eventualele boli ale sistemului osos sau muscular. Informatiile de acest gen sunt necesare pentru a invata din mers si a trage concluzii despre hranirea si dezvoltarea animalelor din gospodaria noastra (ex: depistarea bolilor, depistarea deficientelor de nutritie,etc).

8. Transarea

Este o operatiune simpla si se efectueaza asa cum se vede in imaginea de mai jos.

transarea-carcasei-de-iepure

Dupa taierea tendoanele din jurul articulatiilor, acestea se pot rasuci. Nu vom incerca fortarea , ruperea articulatiilor sau a oaselor intrucat riscam sa ne accidentam prin taiere sau intepare. Oasele de iepure fracturate sunt foarte ascutite. Dupa finalizarea transarii , incepem de la capat procesul cu iepurele urmator.

Fiecare exemplar va necesita atentia noastra aproximativ 10-15 de minute ( ceea ce inseamna ca o echipa de doua persoane poate sacrifica in cinci ore aproximativ 20-30 iepuri). Experienta este importanta si , in timp, intervine obisnuinta si eliminarea miscarilor inutile.

9. Depozitarea temporara a produselor si subproduselor obtinute

Dupa terminarea activitatii, toate produsele obtinute vor fi sortate pe categorii , in vase cu apa (organele la organe, costitele la costite, s.a.m.d.)

In nici un caz nu vom amesteca carnea cu organele interne si nici nu vom pastra pentru consum produsele care nu arata sanatos ( carnea iepurelui trebuie sa fie alba-roz, cu o tenta mai inchisa la exemplarele adulte).

Dupa scurgerea sangelui din bucatile de carne, acestea vor fi scoase din apa, spalate din nou si lasate sa se zvante 10-15 minute dupa care urmeaza sa fie refrigerate si congelate , asa cum vom vedea cand vom ajunge la capitolul despre  Valorificarea productiei de carne .

Blanitele vor fi puse la uscat, dar nu vor fi asezate direct sub razele soarelui ci la umbra.

prelucrarea-blanitelor-de-iepureuscarea-blanitelor-iepurilor blana-de-iepurepregatirea-blanii-de-iepure