Punerea in valoare a potentialului de crestere a iepurilor este strict dependenta de nivelul calitativ al hranei. Iepurele, la fel ca toate celelalte rozatoare, are dintii intr-un permanent proces de crestere, motiv pentru care necesita hrana de cel putin doua ori pe zi.

Daca ii vom oferi nutreturi cu consistenta tare,prin care sa isi realizeze tocirea dintilor, problema este rezolvata. Daca ii vom oferi doar nutreturi de o consistenta slaba , dintii sai vor creste prea mult , ceea ce inseamna ca la un moment dat va fi pus in imposibilitate de a se mai hrani , de a mai putea sa mestece.

In hranirea iepurilor de casa trebuie sa se tina cont de faptul ca musculatura stomacului sau este slab dezvoltata, cu exceptia orificiilor de intrare si iesire din stomac (cardia si pilor).

Musculatura puternica a intrarii in stomac (orificiul cardia) face practic imposibil actum vomitarii la iepure.

Aceasta particularitate devine mortala pentru iepure in cazul consumarii de nutreturi toxice (iepurele se va balona si va muri).

Alta informatie importanta este aceea ca musculatura puternica a iesirii din stomac (orificiul pilor) , face ca stomacul iepurelui sa nu se poata goli decat sub presiunea altor furaje ingerate .

Din acest motiv, iepurele consuma mici cantitati de furaje ( 1- 4 grame la un tain ) , dar aproape continuu. In 24 de ore , iepurele va consuma 70-80 de tainuri , durata fiecarui tain avand cam 1-2 minute.

Ritmicitatea ingerarii nutreturilor in aparatul digestiv va asigura iepurelui un bun tranzit gastrointestinal si o digestie normala. Atentie : Un interval mai mare de 7-8 ore intre tainuri va produce iepurelui deranjamente gastrointestinale.

Tocmai de aceea este foarte important ca urechiatii sa aiba in permanenta la dispozitie furaje de buna calitate , in caz contrar vor aparea mortalitati mari.

APARATUL DIGESTIV LA IEPURI

Cecotrofia ( sau reingestia crotinelor )

La neamul iepuresc , datorita constructiei tubului digestiv, cecotrofia constituie un act fiziologic normal si absolut  necesar.

La animalele rumegatoarele (ex: vaca,oaia ) actiunea microorganismelor asupra hranei ingerate are loc in prima parte a aparatului digestiv (stomac si intestin subtire) iar substantele cu valoare nutritiva sunt repede absorbite in organism datorita suprafetei mari de digestie.

La iepure (rozator) microorganismele intalnesc hrana abia in partea finala a aparatului digestiv , adica in cecum .

La specia umana, apendicele vermiform (care ne creeaza uneori probleme medicale) este o reminescenta a cecumului.

La iepure cecumul este un organ care are un rol foarte important in digestie.

Hrana stationeaza aici aproximativ sase ore, timp in care microflora bacteriana actioneaza asupra bolului alimentar , rezultand elemente nutritive importante. De aceste elemente nutritive, iepurele va beneficia numai reingerand (mancand) propriile sale excremente sub forma de crotine moi.

Cecotrofia debuteaza la puii de iepure cam pe la varsta de 3 saptamani , adica in perioada cand incep sa consume furaje celulozice (iarba uscata,etc).